Rusia și Turcia vor juca cu siguranță un rol direct, iar relația complexă dintre Moscova și Ankara se va dovedi esențială în conturarea traiectoriei conflictului care nu numai că nu s-a stins, dar va cunoaște o nouă dinamică ca urmare a instalării noii administrații Biden la Casa Albă.
În acest context, specialiștii se așteaptă ca Statele Unite să producă o strategie atentă la fiecare dintre cei doi actori, care par a fi acționat brutal pentru simplul motiv că la Washington, actualul președinte Trump a ignorant cu bună știință nu numai realitățile zonei, dar prin tăcerile sale a încurajat raptul teritorial operat de către Azerbaidjan cu ajutorul neprecupețit al Turciei. Noul președinte Biden va fi obligat să se ocupe cu atenție la acești doi actori într-un efort de a preveni revenirea la ostilități, păstrându-și în același timp propriile interese și opțiuni în teatrul strategic din Caucaz.
La sfârșitul lunii septembrie 2020, conflictul îndelungat dintre Armenia și Azerbaidjan asupra regiunii Nagorno-Karabah a explodat într-un război complet, luptele atingând nivele nevăzute de la conflictul inițial asupra teritoriului separatist din perioada 1988-1994. Forțele azere au lansat o ofensivă majoră care a dus la capturarea unui teritoriu semnificativ în interiorul și în jurul enclavei Nagorno-Karabah. Aproape 5.000 de oameni au fost uciși și peste 90.000 de armeni au fost strămutați.
Căderea orașului strategic Shusha, la doar câțiva kilometri de capitala Stepanakert, la începutul lunii noiembrie s-a dovedit a fi un moment decisiv în acest război, implicând direct că Armenia poate pierde, în curând, întreg teritoriul său. Un semnal extrem de neplăcut pentru mica republica ex-sovietică. Moscova nu numai că nu a mai fost apărătorul tradițional al armenilor, dar a lăsat să se înțeleagă că înfrângerea vecinului său nu o deranjează prea mult. Laboratoarele de cercetare au pus acest nou model de politică rusească pe seama iritării Kremlinului față de insistențele permanente ale puterii de la Erevan de a se apropia de vestul democratic al Europei și de SUA. Din nefericire, dacă analiza se confirmă, resorturile unei asemenea pedepse poate reprezenta un nou model de politică externă rusă care sa pericliteze și alte state sau vecini, folosind pentru îndeplinirea acestui obiectiv mâna turcească.
Pe 9 noiembrie, a fost încheiat un acord de încetare a focului între liderii Armeniei și Azerbaidjanului, intermediat de președintele rus Vladimir Putin. Conform acordului, Armenia va ceda controlul asupra a trei districte care înconjoară Nagorno-Karabah - Agdam, Kalbacar și Lachin - pe lângă teritoriul pe care îl pierduse deja în fața Azerbaidjanului în cele șase săptămâni de luptă. Acordul prevede, de asemenea, desfășurarea a aproape 2.000 de trupe de menținere a păcii, toate fiind trupe ruse, pentru o perioadă inițială de cinci ani pentru a supraveghea încetarea focului și transferul teritoriului de la Armenia la Azerbaidjan, precum și înființarea unui centru comun între Rusia și Turcia pentru monitorizarea implementarea încetării focului. Practic cei doi aliați și-au împărțit prada.
În timp ce parametrii conflictului au fost în mare parte blocați pentru o mare parte din ultimele trei decenii - Armenia presând să mențină status quo-ul și Azerbaidjanul nu a putut să-l conteste în mod eficient - mai mulți factori au făcut posibilă o descoperire pentru Baku să redeseneze harta Nagorno-Karabah-ului . Unul a fost un rol mai activ jucat de aliatul major al Azerbaidjanului, Turcia, care a depășit sprijinul retoric cu care ne obișnuise și a intensificat sprijinul pentru Baku cu active cheie, cum ar fi dronele de atac, precum și transferul de mercenari din Siria în spațiul de conflict pentru a ajuta forțele azere. Un alt factor a fost punctul culminant al unei strategii pe termen lung a Azerbaidjanului de a-și construi/moderniza forțele militare, pentru a fi capabilă să își pună în aplicarea soluția militară victorioasă. Baku a văzut că calea diplomatică spre soluționarea conflictului nu a dus la niciun progres. În plus, presiunile economice și politice din cauza pandemiei COVID-19 au forțat guvernul azer să acționeze decisiv pentru a atenua presiunile crescânde pe frontul politic intern.
Un alt element cheie pentru facilitarea noii realități din Nagorno-Karabah a fost Rusia, care a rămas efectiv neutră în timpul conflictului. În timp ce Moscova este aliat oficial al Armeniei și are obligația de a veni în apărarea Erevanului ca parte a Tratatului de Securitate Colectivă, acest tratat se aplică numai Armeniei propriu-zise și, prin urmare, nu obligă Rusia să intervină în numele Nagorno-Karabah.
O nuanță pe care Baku ori a refuzat să o înțeleagă ori Putin a decis să o aplice ad-literam. Dincolo de această interpretare juridică, a existat și un calcul strategic pentru ca Rusia să nu intervină militar. Principalul interes al Moscovei în conflictul din Nagorno-Karabah nu este rezolvarea acestuia, ci mai degrabă deținerea unei influențe semnificative atât asupra Armeniei, cât și asupra Azerbaidjanului. Cum Rusia a analizat corect că Armenia nu mai este capabilă să reziste militar la ofensiva Azerbaidjanului și că Moscova nu mai putea să ajute Erevanul să-și salveze interesele asupra enclavei la negocieri - calculul propriu al Kremlinului s-a schimbat.
Astfel, nu a fost o coincidență faptul că Rusia a reușit să intervină rapid pentru a media noile condiții ale conflictului - termeni care au facilitat un rol și mai direct pentru Moscova sub forma desfășurării forțelor de menținere a păcii. Rusia a reușit să oprească Azerbaidjanul de a prelua controlul complet asupra Nagorno-Karabah-ului (cu potențialul unei intervenții militare directe a Rusiei împotriva forțelor azere ca explicație probabilă pentru acceptarea acordului de către Baku), determinând astfel atât Armenia, cât și Azerbaidjanul să fie de acord cu încetarea focului. Acest lucru a oferit Rusiei o victorie diplomatică - demonstrându-și rolul de putere externă critică și indispensabilă din regiune - fără a fi nevoie să participe direct la ostilitățile militare dintre Armenia și Azerbaidjan.
De asemenea, a servit ca un memento al realităților geopolitice din regiune: că, după mai multe încercări de intervenție diplomatică din partea Occidentului, inclusiv a Statelor Unite și Franței, care sunt părți oficiale la Grupul Minsk al OSCE, însărcinată cu negocierea diplomatică a încheierii conflictului, în cele din urmă, Rusia a fost cea care a modelat și a executat parametrii acordului de încetare a focului. Acest lucru se datorează faptului că Rusia nu are numai o influență politică substanțială în regiune, ci și capacitatea și dorința de a o susține cu o putere puternică. Acesta a fost, de asemenea, cazul, deși într-o măsură mai mică, cu Turcia și deloc pentru Statele Unite și Europa.
Poate că cea mai mare incertitudine care va continua și în perioada inaugurării noii administrații Biden va fi evoluția relației dintre Rusia și Turcia. La urma urmei, rolul mai activ al Turciei în conflict a fost cel care s-a dovedit a fi un factor cheie, permițând Baku să recupereze o mare parte din teritoriu aflat în litigiu și forțând Armenia să accepte acest lucru. În timp ce Rusia a dovedit că este încă principalul actor în conflict, Moscova trebuie acum să țină cont de poziția Ankarei mult mai mult.
Întrebarea va fi cum își vor gestiona Rusia și Turcia rolurile în schimbare în conflict. La 1 decembrie, Moscova și Ankara au încheiat acordul tehnic privind un centru comun pentru monitorizarea încetării focului în Nagorno-Karabah. Detaliile specifice ale acordului încă nu au fost dezvăluite, dar indică disponibilitatea celor două țări de a lucra împreună pentru a menține o pace fragilă, atât Moscova, cât și Ankara având interesul de a-și consolida câștigurile respective și de a preveni o nouă izbucnire a luptelor pe termen scurt.
De asemenea, având în vedere că Rusia și Turcia s-au aflat în tabere opuse în alte teatre de război, cum ar fi Siria și Libia, există potențialul ca aceste tensiuni remanente să se reverse în procesul gestionării conflictului din Nagorno-Karabah. Astfel, există acum un potențial mai mare ca Rusia și Turcia să se ciocnească direct în conflict, mai ales dacă Ankara alege să-și continue poziția de politică externă mai asertivă și să conteste interesele Moscovei.
Având în vedere acești factori emergenți, rolul Statelor Unite în conflict ar putea deveni din ce în ce mai important. Până în prezent, principalele interese ale SUA legate de Nagorno-Karabah au fost prevenirea perturbării infrastructurii energetice vitale, cum ar fi conducta de petrol BTC și conducta de gaze naturale BTE destinate piețelor occidentale, precum și conținerea oricărui deversament regional în locuri precum Georgia, un partener cheie NATO. Cu toate acestea, cu Rusia și Turcia implicate acum direct în teatrul Nagorno-Karabah, Statele Unite ar putea asuma un rol de echilibrare a jocului. Cu siguranță, aceasta va fi o sarcină dificilă pentru Washington, având în vedere că interesele Rusiei și Turciei în regiune intră în conflict în moduri cheie: Ankara dorește să consolideze poziția Azerbaidjanului, în timp ce Moscova dorește să își consolideze propria influență atât asupra Baku, cât și asupra Erevanului.
Statele Unite au o pârghie importantă pe care o pot folosi asupra ambelor, indiferent dacă aceasta vine sub forma unor acțiuni punitive, cum ar fi sancțiuni care vizează proiecte energetice rusești și turcești sau deschideri în domenii precum controlul armelor sau schimbul de informații.
Statele Unite ar putea, de asemenea, să se implice mai mult în sferele economice și umanitare din regiune, pe măsură ce refugiații sunt relocați și infrastructura este dezvoltată, oferind Washingtonului posibilitatea de a-și consolida propriile legături politice atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjanul, în timp ce se echilibrează între aliații lor din Ankara și Moscova. Astfel, la fel cum miza a devenit mai mare pentru Rusia și Turcia, un rol dedicat și calificat în manevrarea noii dinamici a conflictului ar putea oferi beneficii neprevăzute pentru Washington și noii administrații Biden.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Excelența Sa Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA în România, semnează un editorial pentru DefenseRomania în contextul alegerii viitorului secretar general al NATO, între președintele român Klaus Iohannis și premierul olandez Mark Rutte.
DefenseRomania va difuza o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic în care invitat va fi Excelența Sa Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României la Kiev.
Relaţiile cu Rusia sunt la cel mai jos nivel din istoria Republicii Moldova şi atât timp cât barbaria continuă în Ucraina, nu există premise de îmbunătăţire a acestor relaţii, a declarat ministrul de externe moldovean, Mihai Popşoi, care este şi vicepremier, într-o emisiune la postul public de televiziune TRM, informează marţi portalul IPN.
Coreea de Nord a lansat marţi o rachetă balistică cu rază intermediară de acţiune, a anunţat armata sud-coreeană, relatează Agerpres.
În timpul vizitei sale în China, ministrul francez de externe Stéphane Sejourne a declarat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost unul dintre subiectele discuțiilor cu omologul său chinez la Beijing. Vizita oficialului francez este văzută ca parte a pregătirilor pentru preconizata vizită de stat a președintelui chinez Xi Jinping în Franța în luna mai, după ce președintele francez Emmanuel Macron a vizitat China în aprilie 2023.
Forțele Armate Ucrainene ar putea fi nevoite în curând să se retragă și mai mult dacă ajutorul militar american va continua să întârzie, a declarat președintele Volodimir Zelenski, în timp ce a cerut Washingtonului să furnizeze mai multe rachete cu rază lungă de acțiune pentru că militarii ucraineni să poată lovi aerodromurile ruseşti din Peninsula Crimeea. Într-un interviu acordat Washington Post, Zelenski a declarat că armata ucraineană nu a putut să planifice operațiuni de contraofensivă, deoarece nu știe dacă va avea armele necesare pentru a le pune în practică.
Recent, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că Parisul nu exclude să-și trimită trupele în Ucraina. Această idee a fost parțial susținută de alte țări europene. Senatorul francez Cedric Perrin a adăugat că decizia de a trimite trupe ar trebui luată în consultare cu țările NATO.
Având în vedere că toate țările nordice fac acum parte din NATO, statele trebuie să găsească o modalitate de a adapta și de a integra măsurile și inițiativele de securitate naționale și regionale cu cerințele alianței, ceea ce ar putea necesita modificări ale structurilor de comandă existente, au declarat oficialii. În martie 2023, comandanții forțelor aeriene suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze au semnat o declarație care prevedea crearea unei forțe aeriene nordice comune pentru a proteja spațiile aeriene pe care le au în comun.
Pe fondul atacurilor rusești asupra sistemului energetic ucrainean, Casa Albă a cerut din nou Camerei Reprezentanților a SUA să aprobe acordarea de asistență Ucrainei, care ar urma să ofere Kievului noi sisteme de apărare antiaeriană, a precizat Adrienne Watson, purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, conform European Pravda.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a precizat că rachetele ATACMS cu rază lungă de acțiune vor ajuta Ucraina să lovească bazele aeriene din Crimeea, ocupată temporar, de unde Rusia lansează rachete ghidate cu precizie. Zelenski a făcut aceste precizări într-un interviu acordat editorialistului David Ignatius de la Washington Post.
În timp ce România alocă 2.5% din PIB doar pe hârtie, Polonia sau balticii nu își mai fac iluzii; știu că dacă vor să reziste unui atac rusesc (hibrid și/sau convențional) trebuie să investească mai mult în creșterea capacităților de apărare.
Europenii au tot mai puțină încredere în capacitatea Ucrainei de a-și recâștiga teritoriile, dar mulți dintre ei cred că Rusia a atacat Ucraina pe nedrept și că ucrainenii ar trebui să fie sprijiniți din punct de vedere militar și uman. Aceasta este concluzia experților care au analizat opinia publică din principalele țări europene înainte de alegerile pentru Parlamentul European din iunie.
Astăzi, se împlinesc 20 de ani de când România a depus oficial instrumentele de aderare la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, act istoric prin care țara noastră s-a integrat în familia euro-atlantică şi a evoluat împreună cu celelalte state membre ale NATO. Sunt 20 de ani în care România a primit cele mai solide garanții de securitate, datorită apartenenței la cea mai puternică alianță politico-militară din lume, şi a devenit mai puternică şi mai vizibilă în plan euro-atlantic.
Forțele Armate Ucrainene lucrează la pregătirea liniilor fortificate pentru a rezista ofensivei rusești, dar probabil că lucrările nu avansează suficient de repede. Acestea sunt concluziile publicațiilor Politico și Financial Times.
Cancelarul german Olaf Scholz a insistat asupra faptului că decizia sa de a nu furniza Ucrainei rachete de croazieră Taurus a fost menită să prevină o confruntare directă între Rusia și NATO. Scholz a declarat într-un interviu pentru Märkische Allgemeine că, în calitate de șef al guvernului, poartă responsabilitatea pentru chestiuni ce ţin de ''război și pace'', în special când vine vorba de securitatea în Europa.
Pentru cine a avut urechi să audă Rusia și-a anunțat luna aceasta obiectivele principale în războiul de agresiune pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei.
Declarațiile președintelui francez Emmanuel Macron privind posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina au provocat furia oficialilor americani, relatează Bloomberg, citând oficiali care au cunoștință despre discuțiile dintre aliații NATO. Potrivit surselor, aliații se tem că trimiterea de trupe străine în Ucraina "ar putea provoca o ciocnire cu Moscova".
Autoritatea Oficială de Statistică Turcă, TUIK, a dezvăluit că exporturile continue din Turcia către Israel includ explozibili, muniții și arme, de la începutul acestui an, în ciuda cererilor larg răspândite de a întrerupe comerțul cu Tel Avivul pe fondul agresiunii în curs împotriva Fâșiei Gaza.
Mai multe țări membre NATO informează cu privire la nivelul de pregătire pentru un eventual conflict cu Rusia, care de mai bine de 10 ani întreprinde acțiuni agresive împotriva Ucrainei și exprimă în mod constant teze propagandistice despre o confruntare cu alianța transatlantică.
Președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, simte că există un acord tot mai mare între liderii europeni cu privire la faptul că Rusia trebuie să fie învinsă în Ucraina. "Cred că se lărgește înțelegerea că trebuie să învingem Rusia, pentru că altfel va exista o continuare a acestei povești tragice", a declarat Nausėda pentru POLITICO, vorbind după summitul de săptămâna trecută în care s-a discutat despre războiul din Ucraina.
Gruparea teroristă „Stat Islamic” a publicat în cursul nopții un videoclip cu atacul asupra sălii de concerte de la Crocus City Hall din Krasnogorsk, pe care l-a publicat pe canalul de Telegram al agenției de presă Amaq apropiată de grupării, și pe care media îl consideră prea dur pentru a fi popularizat.
Modernizarea istorică a Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu coincide într-o oarecare măsură cu achiziția de avioane de generația a 5-a, F-35 Lightning II.
Tot mai mulți oficiali ai NATO și oficiali militari ai statelor membre în cea mai puternică alianță militară din istorie transmit atenționări că în cazul în care Federația Rusă va avea câștig de cauză în Ucraina, Armata rusă ar putea intra pe un culoar de coliziune cu NATO în următorii ani.
Boris Elțîn e un personaj istoric mult mai complex decât ni-l imaginăm și nu trebuie subestimat, consideră analistul Ștefan Popescu. Elţin a fost preşedinte al Rusiei până la 31 decembrie 1999. El fusese reales în iulie 1996. În 1999 i-a predat puterea pe atunci tânărului Vladimir Putin, o decizie care azi ne arată că Elțîn nu a avut mână bună.
Tot mai multe voci la nivel oficial vorbesc cu îngrijorare de faptul că Rusia se pregătește în viitorul apropiat de un război de mare intensitate cu NATO.
Anunțul privind modernizarea bazei militare românești de la Mihail Kogălniceanu din județul Constanța a produs deranj mare în Rusia.
Atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești au un impact semnificativ asupra capacității Rusiei de a purta actualul război. Generalul Ben Hodges, comandantul forțelor americane din Europa în perioada 2014-17, a declarat acest lucru în cadrul celui de-al 16-lea Forum anual de securitate de la Kiev.
Armata Ucrainei a reușit să stabilizeze situația pe frontul de est, a anunțat comandantul-șef al Armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski, în timp ce ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a afirmat că Rusia și-a crescut producția de obuze de 2,5 ori în ultimul an și a început producția de serie a unei noi bombe aeriene cu mare putere distructivă.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 22 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
China își consolidează forțele armate, inclusiv arsenalul de arme nucleare, într-un ritm nemaiîntâlnit după cel de-al Doilea Război Mondial și va fi pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027, potrivit amiralului John Aquilino, comandantul Comandamentului Marinei americane din Pacificul Indian. De asemenea, China este în prezent singura țară care are atât capacitatea, cât și intenția de a "răsturna" actuala ordine mondială și, prin urmare, rămâne principala amenințare pentru Statele Unite în lume.
Autoritățile ucrainene solicită tot mai intens Washingtonul să accepte producerea în comun de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, care ar ajuta substanțial Ucraina să se apere de loviturile aeriene ruse, după cum a declarat ambasadorul ucrainean în SUA, Oksana Markarova, într-un interviu acordat pentru European Pravda pe 23 aprilie.
Comandamentul European al Forțelor Armate ale SUA a informat, pe 24.04.2024, că grupul de bombardiere strategice americane B-1B Lancer, care s-a aflat timp de o lună la Baza Aeriană Morón din Spania, a revenit în Statele Unite.
Așa cum era de așteptat, președintele Joe Biden a semnat imediat legea care oferă ajutor de 61 de miliarde de dolari Ucrainei.
Atacul ucrainean cu drone din noaptea de 24 aprilie a fost confirmat de Ministerul rus al Apărării, dar și de șefii regiunilor Smolensk și Lipetsk unde au fost lovite obiective.
SUA au trimis deja în secret rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune în Ucraina, iar Ucraina a lovit Crimeea cu ele săptămâna trecută, relatează Reuters cu referire la un oficial american.
Investițiile chineze în Ungaria se ridică la 6 trilioane de forinți (15,3 miliarde de euro) și vin în principal sub forma construirii de noi fabrici de baterii pentru vehicule electrice, a declarat ministrul Afacerilor Externe și Comerțului, Peter Szijjarto, în timpul vizitei sale la Beijing.
Grecia ar putea furniza Ucrainei cel puțin un sistem de apărare aeriană Patriot, scrie site-ul grecesc Pronews, citând surse guvernamentale.
Iranul și Coreea de Nord sunt aliați de lungă durată care au cooperat cu privire la programele de arme încă din anii 80.
Un proiect militar important, aflat în faza experimentală, care are la bază un soft cu inteligență artificială (AI) dezvoltat de armata americană a avut rezultate mixte pe câmpurile de luptă din Ucraina, deoarece cei care se află în spatele acestuia se străduiesc să trimită date şi formaţiile culese de pe câmpul de luptă, cu metode de secol secolul 21 către militari care luptă în ''tranșee din secolul 19", a relatat New York Times (NYT) la 23 aprilie.
Ministrul rus al apărării, general de armată Serghei Șoigu, a declarat, pe 23.04.2024, că, până la sfârșitul acestui an, în dotarea Forțelor Aerocosmice vor fi introduse primele complexe de rachete antiaeriene de tip S-500 Prometheus.
Forțele ruse încearcă să profite de lipsa acută de muniție în rândul armatei ucrainene și intensifică campania de cucerire a Donbasului.
Surse politice și militare de la Tel Aviv au confirmat că demisia anunțată pentru luna august a comandantului Regiunii Centrale a Armatei Israeliene, generalul Yehuda Fox, constituie o lovitură majoră pentru instituția militară.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a cerut în mod constant și insistent aliaților să mărească finanțarea cheltuielilor militare, a reiterat că ajutorul acordat Ucrainei pentru a contracara agresiunea rusă este, de asemenea, o contribuție la securitatea comunității transatlantice însăși.
Rusia ar putea intensifica bombardamentele asupra Ucraina și nu este exclus să-şi aleagă alte ținte pentru viitoarele atacuri, iar cele mai vizate ar putea fi infrastructura de transport, logistica și depozitele militare, se precizează în cel mai recent raport al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
Guvernul ucrainean alocă 8 miliarde grivne (UAH) de la bugetul de stat pentru construirea de fortificații în vederea apărării pozițiilor ucrainene. Această informaţie a fost anunțata de Denis Shmihal, prim-ministrul Ucrainei. Guvernul de la Kiev a reușit să aloce această sumă pentru construcția de fortificații prin redistribuirea cheltuielilor de la bugetul de stat la 23 aprilie 2024.
La 22 aprilie 2024, Agenția pentru achiziții militare din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării a încheiat contracte pentru achiziționarea a 4.000 de drone chinezești, dintre care 3.000 de DJI Mavic 3E și 1.000 de sisteme aeriene fără pilot DJI Mavic 3T. Evaluate la 575,2 milioane de grivne ucrainene (aproximativ 14.478.456,98 dolari), aceste achiziții fac parte din obiectivul mai larg al Ucrainei de a achiziționa un total de 20.000 de drone DJI prin intermediul platformei Prozorro.
În ciuda solicitărilor anterioare venite din partea Ucrainei pentru mai multe avioane de atac, un înalt oficial al Pentagonului a declarat că ucrainenii nu sunt interesați de fostele aeronave A-10 Warthogs ale U.S. Air Force.
Potrivit site-ului Itamilradar.com, pe 23.04.2024, portavionul francez Charles de Gaulle (R91) a părăsit portul Toulon și a început executarea operațiunii Akila, menită să consolideze prezența navală franceză în Marea Mediterană.
Faptul că Pakistanul, țară fondatoare a Organizației Cooperării Islamice (OCI) și una dintre cele opt puteri nucleare recunoscute oficial nu are o poziție fermă față de ceea ce pro-palestinienii numesc “genocidul Israelului din Gaza”, ridică tot mai multe semne de întrebare.
Regimul sirian consideră că presiunea israeliană asupra Iranului și vizarea pozițiilor liderilor Gărzii Revoluționare și a pozițiilor Hezbollah este o oportunitate importantă de a scăpa de povara iraniană.
Comitetul de Investigații (CI) din Federația Rusă a anunțat că, în seara zilei de 23.04.2024, adjunctul ministrului rus al apărării, Timur Ivanov, a fost reținut, sub suspiciunea de luare de mită. În urmă cu numai câteva ore, acesta participase la o ședință a Colegiului Ministerului Apărării.
Senatul SUA are în vedere un pachet de patru proiecte de lege care a fost adoptat anterior de Camera Reprezentanților. Adoptarea proiectelor de legi va debloca furnizarea de ajutor militar către Ucraina , Israel și Taiwan în valoare de 90 de miliarde de dolari.
Coreea de Sud se profilează unul dintre partenerii importanți ai României, în ceea ce privește cooperarea la nivel de industrie de apărare.
Ucraina pare mult mai încrezătoare în victorie, după veștile bune care au venit sâmbătă de peste Atlantic.
După o mobilizare exemplară în primele luni de după invazia din februarie 2022, valul inițial de voluntari patrioți care au răspuns ”prezent” chemărilor armatei s-a epuizat.
Oleksandr Musienko, șeful Centrului de Cercetări Juridice Militare, a declarat cum Forțele de Apărare ale Ucrainei folosesc baloanele în războiul împotriva Rusiei.
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a precizat că anul acesta "vom avea vești bune" despre semnarea contractului pentru achiziţia avioanelor F-35. Aceste detalii au fost oferite ca răspuns la o întrebare adresată de DefenseRomania în cadrul vizitei oficiale pe care delegația română a efectuat-o în Coreea de Sud.
Hanwha Aerospace își propune să extindă cooperarea în domeniul apărării pentru modernizarea militară a României, în parteneriat cu industria locală, arată compania sud-coreeană, într-un comunicat remis DefenseRomânia.
Compania cehă Excalibur Army se află în discuții cu consortiul KNDS Deutschland, cunoscută anterior sub numele de Krauss-Maffei Wegmann, în vederea fabricării în comun a tancurilor Leopard 2A8. Această informație a apărut pentru prima dată pe 18 aprilie în ziarul ceh Echo24.
Indiferent ce se va întâmpla cu noul bombardier invizibil cu rază lungă de acțiune al Chinei, cunoscut sub numele de Xi'an H-20, oficialii americani sunt încrezători că acesta nu se va ridica la înălțimea proiectelor militare americane, potrivit unui oficial din cadrul Defense Intelligence Agency (DIA).
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a semnat marți, 23 aprilie, împreună cu omologul său coreean, Shin Wonsik, Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind cooperarea în domeniul apărării, primul document de acest fel încheiat între cele două părți.
Ajutorul american poate oferi Ucrainei un spațiu de manevră, dar o schimbare reală pe câmpul de luptă rămâne îndepărtată, relata Bloomberg pe 22 aprilie. După luni de blocaj la nivelul Congresului, Camera Reprezentanților din SUA a adoptat pe 20 aprilie un proiect de lege privind aacoradrea unui ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Kiev, trimițând legea pentru vot direct in Senat.
