Invaziile Rusiei în teritoriile românești. De la Imperiul Țarist la URSS: 12-1
Autor: Tudor Curtifan pe 26 apr, 16:10 | Istoria
Exclusiv

Red Army, Photo source: center for Strategic Assessment and Forecasts

Teama e o temă justificată a românilor în relația cu Federația Rusă? Ori, așa cum susține Kremlinul, e doar o teorie și doar pură rusofobie pe care Occidentul o folosește propagandistic? În acest sens ar trebui să facem apel la Istorie. Cu toate că ea e scrisă de învingători și, așa cum spunea istoricul Lucian Boia, „nu s-a mințit mai puțin în scris decât în viu grai”, sunt anumite date pe care nu le putem nega.

Ion Bucur, profesor universitar de la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București, acum câțiva ani, vorbindu-ne într-un curs despre istoria comunismului de teama pe care statele est și central europene au dezvoltat-o de-a lungul timpului în fața Federației Ruse ne-a pus o întrebare. „Vouă nu v-ar fi frică de cineva care v-a bătut de 12 ori până acum? Nu v-ar fi frică că ar putea să o facă și pentru a 13-a oară?”.

 

12 - 1

 

Recunosc că am reflectat ceva timp la vorbele profesorului Bucur. Nu e în niciun caz rusofobie, dar din toate unghiurile din care am privit, răspunsul nu era decât același.

De aici vine și cifra „12” din titlul și subtitlul acestui material. Ducând mai departe analogia profesorului meu, „1” reprezintă ceea ce istoriografia numește Operațiunea Barbarossa, când pe pe 22 iunie 1941 Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică. Împreună cu aliații ei de atunci, inclusiv România.

Dar chiar și acest „1” nu e decât o palidă palmă dată agresorului tău, când un alt agresor deja l-a încolțit. Dacă ne-am fi putut sau nu opri la Nistru e o altă discuție.

Palmă pentru care am plătit scump. Foarte scump: stalinizarea brutală din deceniile de comunism care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, ne-a amintit mereu de la înălțimea Kremlinului, de acea „palmă”.

Comunismul nu doar că ne-a ținut pe loc ori chiar ne-a întors în timp. Comunismul ne-a secat, ne-a distrus valorile, ne-a divizat și aproape ne-a dezumanizat ca societate. Iar ecourile sale încă le mai auzim la 30 de ani de la Revoluție, când cu sângele ce a reprezentat jertfa libertății, a trebuit să rupem blestemul

 

Cele 12 invazii ale rușilor în teritoriile românești

 

Idealurile expansioniste ale impetuoasei Ecaterina cea Mare a Rusiei, dar chiar și înaintea ei, au afectat grav independența teritoriilor românești. Pamfil Șeicaru a numit emblematic Rusia, într-un editorial, „duşmanul natural" al României.

Așadar, să luăm aminte:

I. - 1739

În războiul ruso-austro-turc de la 1735-1739, Țările Românești au participat la conflict alături de otomani. Ele se aflau sub tutela Imperiului Otoman. În 1739 istoria consemnează prima invazie a rușilor asupra teritoriilor românești. Pe 1 septembrie 1739 Armata țaristă intra în Iași. După încheierea păcii rușii s-au retras. Dar aveau să se mai întoarcă de 11 ori. Din păcate.

II. - 1768

Următoarea invazie are loc în urma războiului ruso-turc din 1768–1774. Armatele împărătesei Ecaterina cea Mare ocupă teritoriile românești. Imperiul Țarist cerea oficial independeța provinciilor românești, dar urmărea în fapt anexarea lor. Războiul se încheie cu înfrângerea umilitoare a Imperiului Otoman. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi era o umilință pentru turci care erau nevoiți să cedeze rușilor mai multe teritorii, inclusiv Crimeea.

III. - 1787

Între 1787 și 1879 are loc un nou război ruso-austro-turc. E important de menționat că după căderea Constantinopolului, care a avut loc pe 29 mai 1453, Imperiul Țarist se erija în continuatorul Bizanțului și al ortodoxiei. Idealul Moscovei era recucerirea Constantinopolului, Istanbulul de azi. În sfârșit, revenind, în această perioadă avem parte de a treia invazie a rușilor în teritoriile românești. Războiul se încheie cu o nouă înfrângere a Imperiului Otoman care a cedat Imperiului Țarist teritoriul ce azi îl cunoaștem sub numele de Transnistria.

IV. - 1806

În cadrul războiului ruso-turc din 1806–1812, trupele țariste au ocupat din nou teritoriile românești. Se întâmpla în 1806 când Imperiul Otoman a ocupat Dalmația și amenința cu o eventuală invazie în Moldova și Țara Romeanscă. Pentru a asigura siguranța frontierelor împotriva lui Napoleon, rușii au mutat un efectiv de 40.000 de ostași în Moldova și Țara Românească.

V. - 1811 

Rușii revin în Moldova în 1811. Urmează anul faditic 1812.  Ne aflăm încă în „interiorul” războiul ruso-turc din 1806-1812, iar Imperiul Țarist cerea cedarea Moldovei până la Siret! Planurile rușilor au fost încurcate de ofensiva pe care Napoleon Bonaparte o pregătea în Rusia. Astfel, Moscova s-a „mulțumit” cu Basarabia. 

În 1812 Imperiul Otoman cedează Basarabia (!?!) Moscovei. Dar nu avea niciun drept asupra unui teritoriu care nu i-a aparținut niciodată.

În acest sens amintim că, din numeroase motive politice și economice pe care nu le vom evoca în acest material, Țările Române nu au fost transformate niciodată în pașalâc turcesc.

Ocupația rusă în Basarabia a fost de o violență extremă în ceea ce privește rusificarea. Mult peste ceea ce Ungaria a făcut în Transilvania. 1812 e practic geneza sentimentelor anti-românești pe care unii basarabeni le au și azi. Un teritoriu pur românesc care a aparținut de drept Principatului Moldovei asupra căruia sabia lui Ștefan cel Mare a vecheat mereu.

În 1918 Basarabia avea să se întoarcă la sânul patriei-mamă, Regatul României. Din păcate pentru scurt timp, o nouă invazie rusă avea să o rupă din nou de noi.

VI. - 1821

Revoluția din 1821, imbold venit în partea Revoluţiei Franceze, care trezise setea de libertate, a dat naștere unei noi invazii a trupelor rusești. Acestea au intrat în teritoriile române ca urmare a răscoalei Eteriei împotriva otomanilor.

VII. - 1828

Ajungem la a 7-a invazie. În 1828 Imperiul Țarist invadează Moldova și Dobrogea. Aici e important să menționăm că în perioada 1829 - 1834 generalul rus Pavel Kiseleff  a fost cel care a condus administrația militară rusească a Țării Românești.

E important de precizat acest aspect întrucât guvernatorul rus a fost cu adevărat un reformator. Iar reformele generalului Kiseleff, chiar și sub ocupație, trebuie să recunoaștem, au ajutat la dezvoltarea provinciilor românești. E suficient să menționăm faptul că Regulamentele Organice, un fel de primă Constituție a Țărilor Românești, sunt legate și de numele acestuia. Fapt pentru care un foarte important bulevard bucureștean îi poartă și azi numele.

VIII - 1848

Revoluțiile pașoptiste de la 1848, în Țările Române, sunt înăbușite și de trupele țariste. După o înțelegere semnată între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, cunoscută în istoriografie sub denumirea de Convenția de la Balta-Liman, înțelegere semnată în 1849, Țările Române erau reconfirmate ca state aflate sub suzeranitate otomană. Însă Moldova era ocupată de trupele ruse din 1848 ca urmare a Revoluției din același an iar în Țara Românească un guvern provizoriu, de scurtă durată, își asumase intervenția comună ruso-otomană.

IX- - 1853

În Războiul Crimeii 1853 - 1856, Rusia invadează din nou teritoriile românești. Ca urmare a înfrângerii în fața Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, al Regatului Sardiniei și Imperiulului Otoman, rușii se văd nevoiți să restituie sudul Basarabiei. Dar își vor lua aproape imediat „revanșa”.

X. - 1877

În războiul ruso-turc 1877–1878 România a intrat în conflict de partea părții ruse. Nici nu avea cum altfel. E ceea ce noi cunoaște ca fiind  Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman, război condus pentru noi de cel care avea să devină marele rege Carol I al României. Dar rușii și-au urmărit cu perseverență interesul ”eliberării” noastre de sub jugul otoman. Congresul de la Berlin din 1878 a permis Imperiului Rus să anexeze și sudul Basarabiei.

XI. - 1940

Raptul teritorial din 1940. O amintire atât de tristă care a dus la prăbușirea României Mari. În urma infamului pact Ribbentrop-Molotov, o alianță între naziști și sovietici ce prevedea protocoale secrete semnate de Adolf Htiler și Iosif Vissarionovici Stalin, Regatul României a fost nevoit să cedeze URSS-ului Bucovina de Nord și Basarabia. 

Pe 26 iunie 1940, ora 22:30, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea" (!?!) Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul" părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.

Sovieticii nu au mai așteptat cele patru zile, iar în 28 iunie 1940 tancurile lui Stalin invadau Cernăuțiul, Chișinăul și Cetatea Albă.

A urmat masacrarea populației românești și deportarea masivă în gulagurile sovietice.

XII. - 1944

În august 1944, în operațiunea Iași-Chișinău, trupele Armatei Roșii au lansat o puternică ofensivă în urma căreia au ocupat România, ținta fiind și câmpurile petrolifere de la Ploiești, atât de necesare Germaniei naziste pentru continuarea războiului.

Cu tancurile sovietice pe teritoriul ei, și în contextul în care conflictul era deja pierdut, Regatul României a ieșit din război și s-a alăturat ulterior puterilor Aliate, acțiune care a salvat în cele din urmă Transilvania aflată sub ocupația trupelor maghiare horthyste.

Rușii spun și azi că a fost o „eliberare” a României, dar eliberarea tancurilor lor ne-a adus sărutul fatal al comunismului. O asemenea „eliberare” încât retragerea trupelor sovietice de pe tertioriul României a avut loc abia în 1958!

Dar sperăm că ne oprim la XII.

Te-ar putea interesa și...
Istoria Vezi toate articolele