Evacuarea miraculoasă de la Dunkirk și căderea Parisului. Franța a capitulat nu pentru că a fost înfrântă, ci pentru că s-a predat
Autor: Tudor Curtifan pe 18 apr, 10:17 | Istorie
Exclusiv

Adolf Hitler, la Paris, după capitularea Franței

Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.

Operațiunea prin care Germania nazistă a invadat Franța și Țările de Jos a început pe 10 mai 1940 și s-a desfășurat în două planuri: într-o primă fază a operațiunii „Fall Gelb” (Planul Galben) blindatele germane au străpuns Ardenii traversând pădurea și munții Ardeni și au ajuns pe Meusse, reușind să străpungă linia fortificată Maginot, considerată invincibilă de către Aliați. O a doua parte a fost „Fall Rot” (Planul Roșu) care a urmărit flancarea trupelor aliate staționate de-a lungul liniei fortificate Maginot și înaintarea pe teritoriul Franței.

Lovitura principală a fost dată în partea centrală a frontului francez. Erwin Rommel a fost primul care a intrat în Franța, fiind rănit în cadrul bătăliei.

După doar zece zile de la startul operațiunii, germanii au reușit să încheie pe 20 mai 1940 prima etapă din Bătălia Franței, avansând până la Amiens și Abbeville, lângă Canalul Mânecii. Retragerea trupelor franco-britanice a dus forțele aliate cu 'spatele la mare'.

 

Operațiunea Dynamo. Evacuarea de la Dunkirk

 

Pentru Aliați a urmat operațiunea Dynamo – Evacuarea de la Dunkirk.

Evacuarea s-a desfășurat între 27 mai și 4 iunie 1940. O operațiune ce părea imposibilă s-a dovedit un succes răsunător al Aliaților, în plină Bătălie a Franței. Pe data de 27 mai 1940 Aliații au reușit să evacueze aproximativ 8.000 de oameni. În ziua următoare au fost evacuați 18.000 de soldați. Pe 29 mai Aliații au reușit evacuarea a încă 47.000 de persoane iar pe 31 mai a 78.000. La finalul operațiunii Dynamo fuseseră salvați de pe continent, cu ajutorul unei flote încropite în mare grabă, la care au participat numeroase vase civile, peste 338.000 de oameni.

Evacuarea de la Dunkirk a fost posibilă și datorită faptului că, într-un moment critic, Hitler a decis să oprească înaintarea tancurilor pentru 24 de ore, lucru care le-a permis Aliaților retragerea.

 

De ce a oprit Hitler blindatele la Dunkirk?

 

Sunt mai multe teorii care încearcă să explice decizia Germaniei naziste. Una din explicații este de natură tehnică. Teoria avansează ideea că unitățile mecanizate germane s-au oprit pentru mentenanță din cauze de natură tehnică, Hitler dorind reorganizarea trupelor întrucât bătălia fusese deja câștigată.

O altă teorie pune oprirea germanilor la Dunkirk pe seama faptului că Hitler a dorit să ofere concesii englezilor pentru ca aceștia să încheie un armistițiu.

Însă cel mai probabil Adolf Hitler a fost influențat în decizia sa de Hermann Goring, comandantul Luftwaffe (aviația militară a Germaniei naziste). Goring l-a convins pe Hitler să nu folosească blindatele și tancurile întrucât Luftwaffe va zdrobi pe calea aerului forțele franco-britanice aflate cu 'spatele la mare' la Dunkirk.

 

Luftwaffe a eșuat la Dunkirk

 

Foto: Evacuarea de la Dunkirk

Este foarte posibil ca lucrurile să fi decurs în acest fel, având în vedere că rivalitățile dintre liderii naziști aflați în sânul puterii erau o realitate iar Goring a văzut în Dunkirk o reală posibilitate de afirmare atât pentru el cât și pentru Luftwaffe.

Cert e că englezii au utilizat 841 de nave la Dunkirik, în operațiunea Dynamo, de la nave de retragere la vase de luptă ori iahturi, vase pescărești, ambarcațiuni cu vele și bărci de salvare.

Faptul că din aceste nave 243 au fost scufundate de către germani e mai mult decât grăitor că Hitler nu a vrut să facă nicio concesie Marii Britanii ci a fost convins de Goring să oprească blindatele.

Retragerea a cunoscut numeroase momente dramatice iar analizarea desfășurării faptelor ne arată un peisaj în care la Dunkirk s-au purtat lupte îndârjite între Aliați și Germania nazistă.

Un motiv pentru succesul miraculos al evacuării îl reprezintă ineficiența avioanelor germane. Atacurile acestora au fost nu de puține ori limitate din cauza/datorită condițiilor meteorologice, a climei. Avioanele Luftwaffe au întâmpinat dificultăți reale în ceea ce privește decolarea iar multe proiectile lansate s-au înfipt în nisipul plajelor din nordul Franței, fără să explodeze.

Concluzionând, naziștii nu au dorit să permită retragerea efectuată de Marea Britanie, mărturie în acest sens stă și numărul mare de victime, dar clima și relieful au făcut ca Luftwaffe, aviația germane nazistă, să fie ineficientă.

 

Împărțirea Franței și Regimul de la Vichy

 

Generalul Maurice Gamelin, comandantul Armatei franceze în timpul Bătăliei Franței purtase discuții cu Winston Churchill, premierul Regatului Unit pentru gestionarea invaziei naziste. Intrat într-un climat de panică, Gamelin a fost destituit la 17 mai 1940, dar a rămas în structurile de conducere.

După episodul Dunkirk naziștii și-au concentrate eforturile în sudul Franței.

Ulterior, pe data de 14 iunie 1940 Parisul a capitulat iar pe 16 iunie premierul Paul Reynaud a demisionat, fiind succedat de mareșalul Philippe Petain.

Pe 22 iunie 1940 a fost semnat armistițiul dintre Germania nazistă și Franța care capitulase. Armistițiu a intrat în vigoare pe 23 iunie 1940.

Franța a capitulat pentru că s-a predat

 

În urma capitulării, Franța a fost împărțită: partea nord-vestică fusese ocupată de germani în timp ce partea central-sudică, așa-numita 'Franța liberă', cu capitala la Vichy, a rămas în istoriografie sub denumirea de Regimul de la Vichy fiind aliata naziștilor și Puterilor Axei. Condusă de mareșalul Philippe Petain, un erou al Franței în Primul Război Mondial, legitimitatea Regimului de la Vichy a fost în permanență contestată de generalul Charles de Gaulle, aflat în exil, conducătorul Forțelor Franceze Libere și reprezentantul legitim al Franței recunoscut de Aliați.

După eliberarea Franței (1944) Philippe Petain, cândva un erou al Franței, a fost condamnat la moarte pentru trădare, dar pedeapsa a fost comutată de către generalul Charles de Gaulle în închisoare pe viață, motivul fiind contribuția mareșalului Petain în slujba Franței în Primul Război Mondial.

Bătălia Franței a început cu depășirea 'impenetrabilei' linii Maginot s-a încheiat fulgerător de rapid, aruncând Franța și Aliații într-o situație dramatică și greu de gestionat pe Frontul de Vest. Azi, la aproape opt decenii de la Bătălia Franței, multe voci susțin, și nu cu lipsă de argumente, că Franța a capitulat nu pentru că fost înfrântă, ci pentru că s-a predat, pe teritoriul francez existând în momentul capitulării zeci de mii de soldați și tehnică militară care nici măcar nu au apucat să ia parte la lupte.

Istorie Vezi toate articolele